Simptomele prostatitei variază enorm de la un caz la altul. Unii bărbați au simptome ușoare care vin și pleacă, alții se confruntă cu dureri intense care le perturbă serios viața de zi cu zi. Această variabilitate este, de altfel, unul dintre motivele pentru care prostatita este atât de greu de diagnosticat și tratat — nu există o „rețetă" universală.
Simptomele urinare
Problemele la urinare sunt, probabil, cel mai frecvent motiv pentru care bărbații ajung la urolog suspectând prostatită. Și nu e de mirare: prostata înconjoară uretra, așa că orice schimbare la nivelul glandei se reflectă aproape imediat în funcția urinară.
Senzația de arsură la urinare (disurie) este unul dintre semnele clasice, mai ales în formele bacteriene. Mulți bărbați o confundă cu o infecție urinară simplă și iau antibiotice pe cont propriu, ceea ce poate ameliora temporar simptomele fără a rezolva cauza reală.
Nevoia frecventă de a urina (polachiuria) este un alt simptom caracteristic. Dacă te trezești de 3-4 ori pe noapte pentru a merge la toaletă, deși nu ai băut mai mult lichid decât de obicei, aceasta poate fi un semnal. La fel, senzația de urgență — acel „trebuie să merg ACUM" — care apare brusc și este greu de controlat.
Jetul urinar slab sau intermitent, senzația de golire incompletă a vezicii, ezitarea la începerea urinării (trebuie să „forțezi" ca să înceapă) — toate acestea pot fi simptome ale prostatitei, deși pot avea și alte cauze. La bărbații mai tineri (sub 50), prostatita este cea mai probabilă explicație. La cei mai în vârstă, adenomul de prostată intră și el în discuție.
Durerea pelvină și perineală
Durerea este simptomul-cheie al prostatitei cronice (categoria III), și poate fi una dintre cele mai frustrante experiențe pentru un bărbat. De ce? Pentru că este greu de localizat precis, greu de descris și adesea greu de tratat.
Bărbații cu prostatită cronică descriu durerea în mai multe zone: perineul (zona dintre scrot și anus), suprapubian (sub buric), zona lombo-sacrată (baza spatelui), interiorul coapselor, zona scrotală sau testiculară. Uneori durerea „migrează" de la o locație la alta, ceea ce derutează atât pacientul, cât și medicul.
Caracterul durerii variază: unii simt o presiune surdă, constantă, care nu se oprește niciodată; alții au episoade de durere acută, ascuțită, care durează câteva minute apoi se estompează. Sunt și bărbați care descriu o senzație de „greutate" sau „plenitudine" în zona pelvină, ca și cum ceva „apasă" de dedesubt.
Un aspect important: intensitatea durerii nu corelează neapărat cu severitatea afecțiunii. Un bărbat poate avea o inflamație minimă și dureri considerabile, în timp ce altul poate avea o infecție semnificativă cu disconfort modest. Sistemul nervos al fiecăruia procesează semnalele de durere diferit.
Simptomele sexuale
Acesta este subiectul despre care mulți bărbați se feresc să vorbească, chiar și cu medicul lor. Totuși, disfuncțiile sexuale asociate prostatitei sunt frecvente și merită discutate deschis, pentru că au soluții.
Durerea la ejaculare (sau imediat după) este un simptom foarte sugestiv pentru prostatită. Apare deoarece mușchii prostatei se contractă în timpul ejaculării, iar dacă glanda este inflamată, aceste contracții provoacă durere. Unii bărbați descriu senzația ca o „crampă" internă, alții ca o „arsură".
Ejacularea precoce sau, dimpotrivă, dificultatea de a ejacula pot fi și ele legate de prostatită. La fel, disfuncția erectilă — deși relația exactă între prostatită și erecție nu este complet elucidată. Mecanismele probabile includ atât factori fizici (inflamația nervilor din zonă), cât și factori psihologici (anxietatea legată de durere).
Un lucru care trebuie spus clar: problemele sexuale cauzate de prostatită sunt, în marea majoritate a cazurilor, reversibile. Odată ce inflamația este controlată, funcția sexuală se îmbunătățește. Nu ezita să discuți cu urologul despre acest aspect — face parte din tabloul clinic complet.
Simptomele sistemice (în prostatita acută)
Prostatita acută bacteriană (categoria I) se deosebește de celelalte forme prin prezența simptomelor generale, „de boală": febră mare (39-40°C), frisoane, transpirații, dureri musculare, stare generală de rău. Practic, corpul reacționează la infecție așa cum ar reacționa la orice infecție serioasă.
Dacă ai febră înaltă și simptome urinare severe (arsură intensă, dificultate marcată la urinare, urină tulbure sau cu sânge), nu amâna — aceasta este o urgență medicală. Prezintă-te la secția de urgență sau la un urolog cât mai repede.
Când trebuie să mergi la medic?
Regula generală este simplă: dacă ai orice simptom persistent legat de urinare, durere pelvină sau funcție sexuală, merită o vizită la urolog. „Persistent" înseamnă ceva care durează mai mult de câteva zile sau care revine frecvent.
Situațiile care necesită atenție imediată: febră peste 38.5°C combinată cu simptome urinare, imposibilitatea de a urina (retenție urinară), sânge în urină, durere severă care nu cedează la analgezice obișnuite.
Și nu în ultimul rând: nu te diagnostica singur pe internet. Internetul (inclusiv acest site) poate oferi informații utile, dar niciun articol nu poate înlocui examenul clinic, analiza de urină și celelalte investigații pe care medicul le va considera necesare. Am scris aceste informații ca să te ajutăm să înțelegi mai bine ce se întâmplă, nu ca să te tratezi singur.
Urgență medicală: Febra peste 39°C, frisoane puternice, imposibilitatea de a urina sau sânge vizibil în urină necesită prezentare imediată la secția de urgență urologică sau la cel mai apropiat spital.